Tentativa

Motto: Sa vedem daca mai stiu sa scriu..

Ei erau deosebiti.Taramul lor era unul altfel.Acolo ''eu'' nu exista si nu putea fi vazut.Egoismul nu se cunostea.Se ingrijeau unii pe altii,dar niciodata cineva nu avea grija de insusi.Acolo era taramul fara oglinzi.Era locul in care oamenii nu se puteau vedea pe sine,nu se puteau compatimi si ajuta.
Altruismul era ceva obisnuit,toti erau asa.Devenise atat de obisnuit,incat nimeni nu il mai considera o virtute.
Cred ca e dureros sa nu iti poti vedea fata niciodata.Sa stii cum arata toti cei din jurul tau fara sa te cunosti pe sine.Oare cu cine semeni? Mare noroc au acolo fratii gemeni.
In aceasta lume lipsita de ''eu'' traia..imaginea lui Narcis. Stia ca este iubit de sine,dar nu putea sa se iubeasca si el pe el.Legile nescrise nu ii permiteau.
In fiecare zi isi imagina cum arata el de s`a indragostit de insusi.Narcis ii iubea doar fizicul sau si intelectul..Imaginea lui Narcis era totusi doar o imagine din lumea fara de oglinzi.Narcis nu banuia ca pana si imaginea lui gandeste diferit fata de el si ca are legi dupa care trebuie sa se ghideze.
Taramul acesta este uimitor de accesibil.Fiecare oglinda este,in felul ei,o poarta sper aceasta lume.De fiecare data cand o oglinda se sparge,inseamna ca Taramul a mai primit putin teritoriu.
[va urma..]