Dialog imaginar Brancusi- Spielberg

Undeva..unde prezentul, trecutul si viitorul alcatuiesc un tot unitar..

Brancusi: Ceea ce am facut eu, creatorul, e arta. Fara sa ma supraapreciez, va pot demonstra ca eu am facut cel mai maret lucru de pe pamant.Eu am creat. Eu am fost exceptia unde nu ar trebui sa fie exceptii.Creatura(eu) a fost creator(tot eu).
Spielberg: Dar eu, tot creand(dar fara sa ma numesc creator), am dat viata unei lumi imaginare.Am deschis ochii oamenilor spre viitor. Dumneavoastra ati deschis ochii oamenilor spre trecut.Unde e evolutia?
B: Trecutul uneste, de fapt prezentul si viitorul. Daca nu ar exista urme ale trecutului(piatra, evident, e cel mai bun exemplu), cum am stii cand e prezent si cand e viitor?
S: Nu trebuie sa existe o dovada a trecutului. Trecutul e amintirea din mintea fiecaruia, de fapt. In schimb, viitorul nu il poti vedea, aminti...Deci, eu am creat mai mult. Uitand de prezent, am putut crea in viitor. Eu sunt mai creator. Eu ma aseman mai mult cu EL.
B: Ignorand prezentul, am creat trecutul din viitor. In plus, cum te poti asemui cu EL? Esti..prea plin de tine. Uiti cu ce har te`a inzestrat..
S: Pot sa ma aseman cu oricine. Ceea ce am facut eu nu poti face tu.
B: Nici tu nu poti face ceea ce am facut eu.
S: Eu pot sa respect munca ta.
B: Cand o vei respecta, ti`o voi respecta si eu. E vorba de echilibru.
S: Haide sa bem o cafea a infinitului si sa continuam...